facem acum paisprezece ani.
Mama a zâmbit printre lacrimi.
În după-amiaza aceea, tata și Sergio au jucat șah, Elena a povestit întâmplări din copilăria fratelui ei, iar mama m-a ajutat să pregătesc masa.
La un moment dat, am ieșit pe terasă și am privit grădina.
Sergio stătea lângă tata, cu bastonul sprijinit de scaun. Râdea la ceva ce spusese Elena.
Mama aducea farfuriile, iar pentru prima dată după mulți ani, nu părea preocupată de cât costase masa sau de ce ar fi spus prietenele ei.
Părea doar bucuroasă că se afla acolo.
Sergio m-a observat și mi-a făcut semn să mă apropii.
— Gaby, vino. Tatăl tău spune că mă poate învinge la șah.
Am râs.
— Și poate?
— Vom vedea, a răspuns tata, zâmbind.
M-am așezat lângă soțul meu și i-am prins mâna.
În clipa aceea mi-am amintit de ziua în care mă ceruse în căsătorie.
„Nu pot să-ți promit o
Comments