Pe toate cele trei cutii era scris, cu litere negre și mari, un singur cuvânt:

iubesc, tati.

— Și eu te iubesc, Elisa. Mai mult decât îți poți imagina.

Am privit peste umărul ei spre desenul cu cele două case.

Și am înțeles, în sfârșit, ceva ce îmi scăpase ani întregi.

Acasă nu înseamnă doar locul în care îți lași bagajele după o călătorie lungă.

Nu înseamnă doar pereții pentru care plătești rate sau camerele pe care le umpli cu lucruri.

Acasă înseamnă să fii acolo când cineva are nevoie de tine.

Să-ți ții promisiunile.

Și să nu-i faci pe cei pe care îi iubești să numere zilele până când vei avea din nou timp pentru ei.

În ziua în care m-am întors mai devreme din delegație, am crezut că pierdusem totul.

Dar, în realitate, aceea fusese ziua în care începusem să învăț cum să fiu tatăl de care fiica mea avea nevoie.

Nu un tată perfect.