schimb, găsisem trei cutii de carton și o căsnicie care se încheiase înainte să aflu.
Nu puteam schimba trecutul.
Nu puteam recupera toate aniversările pierdute și nici nu puteam obliga doi oameni să rămână împreună doar pentru că odinioară se iubiseră.
Dar puteam face ceva.
Puteam să fiu prezent.
Nu doar la evenimentele importante.
Ci și în diminețile obișnuite, când trebuiau pregătite sandvișuri.
În după-amiezile ploioase, când Elisa avea nevoie să fie luată de la școală.
În serile în care o durea burta.
Și în zilele în care voia pur și simplu să-mi povestească ce făcuse la ora de desen.
Am pus foaia într-o ramă și am așezat-o pe peretele din sufragerie.
A doua zi dimineață, Elisa a observat-o imediat.
— Tati, ai pus desenul meu pe perete!
— Bineînțeles.
— Îți place?
Am îngenuncheat în fața ei.
— Este unul dintre cele mai importante lucruri pe care le am.
Fetița m-a îmbrățișat.
— Te
Comments