Pentru câteva secunde, nu am reușit să scot niciun cuvânt. În spatele nostru se auzeau zgomotele bucătăriei, clinchetul farfuriilor și vocile bucătarilor, dar toate păreau să vină de foarte departe. Mă uitam la Lucia și încercam să înțeleg dacă auzisem bine. Propriul meu fiu, copilul pe care îl crescusem singur după moartea soției mele, ar fi putut să-mi facă rău?

veniți.

La sediul poliției, am aflat că anchetatorii obținuseră, prin procedurile legale, informații relevante despre comunicările și deplasările unor persoane implicate. Nu mi-au prezentat toate probele, însă mi-au explicat că verificau atât suspiciunea privind posibila administrare a unei substanțe, cât și amenințările reclamate de Lucia.

Lucia a fost ascultată separat, pentru a putea vorbi fără presiune. Am așteptat pe hol aproape două ore, privind ușa închisă și întrebându-mă cum ajunsesem în situația de a-mi suspecta propriul copil de asemenea fapte.

Când a ieșit, era palidă, dar mai liniștită.

— Le-am spus tot, domnule Ernest. Inclusiv despre mesajele pe care le-am păstrat.

— Ce mesaje?

— Adrian mi-a trimis amenințări după ce m-a dat afară. Nu le-am șters. Le-am păstrat pe un cont la care el nu avea acces.

Am simțit din nou rușine. În tot timpul în care eu crezusem că Lucia fugise cu un amant, ea încercase să supraviețuiască și să păstreze