Polițistul rutier a rupt actele unui pensionar și a izbucnit în râs

uitat la el câteva secunde.

— Nu. Ai făcut un obicei din asta. Asta e diferența.

În depărtare se auzeau alte sirene apropiindu-se.

Drumul pustiu nu mai părea pustiu deloc.

Colegul care filmase începuse să plângă în șoaptă.

— Avem familii…

Colonelul și-a ridicat privirea spre cerul alb de căldură.

— Și oamenii pe care i-ați umilit aveau.

Unul dintre agenții în civil s-a apropiat de bătrân.

— Domnule colonel, chemăm alt echipaj să vă conducă?

Bătrânul a zâmbit pentru prima dată.

Obosit.

— Nu. Mai pot conduce și singur.

Apoi s-a aplecat greu, a ridicat de pe asfalt o bucată ruptă din permis și a privit-o câteva secunde.

— Treizeci și opt de ani am purtat uniforma asta, a spus încet. Și tot ce am încercat să-i învăț pe oameni ca voi a fost că puterea fără respect transformă omul în gunoi.

Nimeni nu a răspuns.

Pentru că pe marginea acelei șosele, sub soarele arzător,