Portiera mașinii de poliție s-a trântit în urma mea cu un zgomot metalic. Șeriful Dalton Vasile s-a așezat la volan, în timp ce tânărul său ajutor, un polițist de aproximativ douăzeci și cinci de ani, a ocupat locul din dreapta. Eu am rămas pe bancheta din spate, cu mâinile încătușate și cu încheieturile dureroase.

privit, apoi s-a uitat la cătușele mele.

— A fost identificată?

— Andrei se ocupă.

Șeriful m-a împins spre un scaun metalic.

— Stai aici și nu mișca!

M-am așezat fără să protestez.

Andrei a pus geanta mea pe birou și a început procedura de inventariere a bunurilor personale. Și-a pus mănuși, a deschis fermoarul și a scos portofelul.

— Doamnă Dumitrescu, am să verific actele de identitate, mi-a spus politicos.

— Desigur.

A deschis portofelul.

Mai întâi a găsit permisul meu de conducere. Apoi un card bancar, câteva bancnote și, într-un compartiment interior, legitimația mea oficială.

Am văzut momentul exact în care a citit-o.

Degetele i s-au oprit.

A apropiat documentul de ochi, a verificat fotografia și a privit din nou spre mine.

— Doamnă… a șoptit el.

Nu am spus nimic.

A citit încă o dată inscripția.

„United States District Judge — Amara Whitlock Dumitrescu.”

Pe legitimație apăreau fotografia mea, datele oficiale și elementele de