Portiera mașinii de poliție s-a trântit în urma mea cu un zgomot metalic. Șeriful Dalton Vasile s-a așezat la volan, în timp ce tânărul său ajutor, un polițist de aproximativ douăzeci și cinci de ani, a ocupat locul din dreapta. Eu am rămas pe bancheta din spate, cu mâinile încătușate și cu încheieturile dureroase.

pe cineva din acea secție contrazicându-l direct.

Dalton a rămas câteva secunde nemișcat. Apoi a aruncat cheile cătușelor pe birou.

— Faceți ce vreți!

Andrei mi-a desfăcut cătușele.

Pe încheieturile mele rămăseseră urme roșii, iar mâna dreaptă îmi amorțise ușor.

Mi-am frecat încheieturile, apoi am cerut să folosesc telefonul.

În geantă aveam mai multe apeluri pierdute și un mesaj urgent de la judecătorul-șef al instanței.

„Amara, te rog să ne contactezi imediat. Am primit informații suplimentare despre sesizările din comitat. Există indicii că unele persoane care au depus plângeri au fost intimidate.”

Am sunat imediat.

— Amara? Slavă Domnului! Unde ești?

— În sediul departamentului șerifului Dalton Vasile.

— Ce cauți acolo?

— Am fost reținută.

A urmat o tăcere lungă.

— Reținută?

— Da. Fără ca până în acest moment să mi se fi prezentat o bază factuală credibilă pentru arestare.

Judecătorul-șef a inspirat adânc.

— Ești în siguranță?

— Acum, da. Dar cred că situația este mai