de ce nu mi-am găsit o meserie normală.
— Poate am fost prea aspru.
— Ai fost, tată. Și știi ce m-a durut cel mai tare? Că nu m-ai întrebat niciodată dacă sunt fericită cu viața pe care mi-am ales-o.
S-a întors spre mine.
— Ești?
Am zâmbit trist.
— Da. Am avut ani grei și am pierdut multe momente alături de familie. Dar nu regret că am ales Marina. Am făcut ceva în care am crezut și am lucrat cu oameni extraordinari.
Am rămas câteva clipe în tăcere. Apoi tata m-a întrebat:
— Și toate decorațiile acelea de pe uniformă? Pentru ce le-ai primit?
I-am explicat pe scurt câteva dintre ele. Nu i-am povestit toate misiunile și nici nu am încercat să-l impresionez. Erau lucruri despre care vorbisem de multe ori de-a lungul anilor, numai că atunci nu mă ascultase.
— Eu am crezut că te încăpățânezi doar ca să-mi demonstrezi că poți face ce
Comments