răspuns.
— M-ați trimis să descarc marfă, să fac livrări, să rămân peste program. M-ați privit în ochi în fiecare zi și nu mi-ați spus nimic.
— Am vrut să te cunosc, a spus încet.
Am râs fără urmă de veselie.
— Puteați să mă cunoașteți când aveam cinci ani. Sau zece. Sau cincisprezece.
Victor și-a coborât capul.
— Ai dreptate.
Răspunsul m-a surprins.
Mă așteptasem să găsească scuze.
Să dea vina pe mama.
Să spună că nu știa.
Dar nu a făcut-o.
— Am fost un laș, Bogdan, a continuat. Și nu există o explicație care să schimbe asta.
Georgiana s-a așezat lângă mine.
— Atunci de ce l-ai ales pentru bal?
Victor a privit-o.
— Pentru că voiam să vă cunoașteți.
— Fără să știm că suntem frați?
— Aveam de gând să vă spun după aceea.
Georgiana a clătinat din cap.
— Tata, nu poți organiza viețile oamenilor ca pe întâlnirile tale de afaceri.
Victor a rămas
Comments