surprinsă.
— Bine?
— Da.
— După șase ani în care ne-am certat?
Zâmbi trist.
— Poate că mi-a luat șase ani să înțeleg că faptul că este casa fiului meu nu înseamnă că eu pot ignora regulile mamei copiilor lui.
Când Mike ajunse acasă, i-am spus tot.
La început râse când auzi despre muzicuță.
Eu nu râdeam.
— Mike, mama ta fumează în casă de ani întregi.
Zâmbetul îi dispăru.
— Știu.
— Și tu ai lăsat toate certurile astea între mine și ea.
Își coborî privirea.
— Da.
— De ce?
— Pentru că nu voiam să fiu prins între voi.
— Așa că m-ai lăsat pe mine să fiu persoana rea.
Nu răspunse.
Asta era răspunsul.
— Nu mai merge.
— Ai dreptate.
În seara aceea am stabilit împreună reguli clare.
Fără fumat în casă.
Fără fumat în mașină.
Fără copii trimiși să aducă țigări, brichete sau scrumiere.
Și, mai ales, fără secrete cerute copiilor față de părinți.
Ultima regulă
Comments