meu.
⠀
Atunci mi-am dat seama că, în ciuda tuturor lucrurilor întâmplate, nu pierdusem ceea ce îmi lăsase.
⠀
Câteva luni mai târziu, divorțul meu a fost finalizat.
⠀
Nu a fost o perioadă ușoară. Au existat zile în care m-am întrebat dacă merita să trec prin atâtea conflicte pentru un teren.
⠀
Dar apoi îmi aminteam cuvintele tatălui meu.
⠀
„Să nu lași niciodată pe nimeni să hotărască în locul tău ce se întâmplă cu lucrurile care îți aparțin.”
⠀
În primăvara următoare, am început să amenajez curtea.
⠀
Am plantat flori lângă poartă, am curățat pomii și am pus o bancă sub cel mai bătrân dintre ei.
⠀
Într-o duminică, m-am așezat acolo cu o ceașcă de cafea și am privit casa.
⠀
Nu mă mai gândeam la soacra mea, la Florentina sau la Alexandru.
⠀
Mă gândeam la tata.
⠀
La mâinile lui muncite, la felul în care își număra economiile și la bucuria cu care îmi arătase
Comments