fuseseră la petrecere.
Ei știau ce se întâmplase.
Dar eu și David am decis că nu vom transforma familia într-un tribunal.
Nu aveam nevoie ca fiecare rudă să aleagă o tabără.
Aveam nevoie de limite.
David i-a trimis mamei lui un singur mesaj clar:
„Nu trebuie să o placi pe soția mea. Dar dacă vrei să faci parte din viața noastră, trebuie să o respecți. Nu voi mai accepta insulte, umiliri sau glume făcute pe seama ei.”
Lidia nu răspunse.
Trei luni mai târziu, îl sună.
Nu pe mine.
Pe el.
— Putem vorbi?
S-au întâlnit singuri.
Când David se întoarse acasă, nu l-am întrebat imediat ce se întâmplase.
El îmi povesti singur.
— Mama spune că îi pare rău.
— Mie?
David ezită.
— Spune că îi pare rău că lucrurile au mers atât de departe.
Am ridicat o sprânceană.
— Asta nu este același lucru.
— Știu.
Și faptul că știa conta.
Au mai






Comments