și încercau să-mi ofere înapoi seara pe care cineva încercase să mi-o strice.
David veni spre mine.
— Îmi pare rău.
— Nu tu ai făcut-o.
Clătină din cap.
— Nu doar pentru seara asta.
M-am uitat la el.
— Pentru toți anii în care ți-am spus să o ignori. Pentru toate momentele în care am preferat liniștea mea în loc să pun o limită pentru tine.
Nu i-am spus imediat că era în regulă.
Pentru că nu fusese.
— Discutăm acasă, i-am spus.
— Bine.
Apoi mă întrebă:
— Mai tăiem tortul?
Am privit dezastrul de pe masa principală.
— Cred că partea pe care n-a folosit-o mama ta este încă bună.
Am râs.
Pentru prima dată în acea seară, râsul meu era sincer.
Problemele nu s-au terminat odată cu petrecerea.
Lidia nu ne-a vorbit aproape două luni.
Le spunea rudelor că eu îl obligasem pe David „să aleagă între soție și mamă”.
Câțiva au crezut-o.
Alții
Comments