SOACRA MEA NICI MĂCAR N-A AȘTEPTAT SĂ SE TERMINE PETRECEREA DE NUNTĂ

Mamă, câți bani ai luat?

— Nu știu exact.

— Atunci adu plicurile.

— Le-am deschis deja.

Am simțit furia revenindu-mi.

— Le-ai deschis?

— Trebuia să văd cât era.

Mama îmi atinse ușor mâna.

Am tăcut.

— Perfect, spuse ea. Atunci probabil ai și o evidență.

Linda râse nervos.

— Doamne, faceți din asta de parcă aș fi jefuit o bancă.

— Nu, răspunse mama. Vorbim despre ceva mult mai simplu. Ai luat lucruri care nu îți fuseseră oferite ție.

Apoi mama scoase o ultimă foaie.

Era lista invitaților.

— Unele plicuri erau de la familia mea. Unele de la prietenii mirilor. Unele de la colegii lor. Unele de la rudele tale. Niciunul dintre oamenii aceștia nu a fost informat că darul lor va fi împărțit cu părinții care au contribuit la nuntă.

Linda își încrucișă brațele.

— În familia mea așa se face.

Daniel se uită la ea.

— Nu. În familia noastră nu s-a făcut niciodată așa.

Linda