Sora mea a umilit-o pe mama în fața întregii familii și i-a spus că nu mai are dreptul să decidă nici măcar cine îi trece pragul. Eu am încercat s-o apăr, dar mama m-a oprit cu un gest. Apoi, a cerut tuturor să se așeze.

celeilalte. Am sperat că Lidia își va respecta promisiunile și că nu va fi nevoie să ajungem aici.

Lidia s-a ridicat brusc.

— Deci asta ai pregătit! Să mă umilești în fața tuturor! După tot ce am făcut pentru tine!

— Ce ai făcut pentru mine, Lidia? a întrebat mama, fără să ridice vocea. Ai venit să mă ajuți și îți sunt recunoscătoare pentru asta. Dar nu poți transforma ajutorul într-un drept de proprietate asupra mea.

Sora mea s-a uitat spre rude, căutând sprijin. Nimeni nu a intervenit. Până atunci, povestea ei fusese simplă: ea era fiica prezentă, eu eram cea plecată, iar mama devenise o femeie care trebuia supravegheată. Carnețelul arăta însă că lucrurile erau mult mai complicate.

— Bine, să presupunem că îți datorez bani, a spus Lidia, încercând să schimbe direcția discuției. Asta nu schimbă faptul că ai nevoie de cineva care să aibă grijă de tine.

— Nu am spus