Fântâna dispăruse.
Până când tata găsise zidăria circulară sub zona tehnică a piscinei.
— Cum ați găsit-o pe doamna Dumitrescu? l-am întrebat.
— N-am găsit-o eu direct.
Tata arătă spre documentele lui.
Înainte de a continua lucrarea în zona respectivă, verificase planurile disponibile pentru instalații și istoricul tehnic pe care proprietarii i-l puseseră la dispoziție.
Observase că vechile schițe cadastrale nu se potriveau perfect cu amenajarea actuală.
Îi spusese unui prieten topograf despre zidăria descoperită, fără să facă presupuneri despre ce reprezenta.
De acolo, prin verificarea documentelor publice și a foștilor proprietari, apăruse numele familiei Dumitrescu.
Elena fusese contactată.
Când auzise cuvântul „fântână”, venise cu tot ce păstrase timp de aproape cincizeci de ani.
Inclusiv sesizările vechi privind dispariția fratelui ei.
Tata contactase autoritățile.
Atât.
Nu intrase în fântână.
Nu scosese nimic.
Nu încercase să afle singur dacă acolo se afla Nicolae.
— Atunci nu știm dacă fratele dumneavoastră este acolo, am spus.
Comments