aflate în relații abuzive.
Nu le spuneam oamenilor că banii rezolvă toate problemele.
Știam prea bine că nu era adevărat.
Banii îmi oferiseră posibilitatea să plec, să cer ajutor și să-mi construiesc o viață nouă. Dar curajul de a spune „ajunge” venise din altă parte.
Venise din toate diminețile în care fusesem umilită și totuși mersesem la serviciu.
Din toate serile în care îmi înghițisem lacrimile.
Din amintirea mamei, care îmi spusese mereu că un om nu trebuie să-și piardă respectul de sine, indiferent cât de greu îi este.
Într-o zi de toamnă, am trecut din nou pe lângă agenția loto unde cumpărasem biletul câștigător.
M-am oprit în fața vitrinei.
Pe un afiș mare era anunțat un nou premiu. Oamenii intrau și ieșeau, unii grăbiți, alții zâmbind, fiecare cu propriile speranțe.
Am scos din geantă vechiul carnețel al mamei.
Ultima pagină era puțin îngălbenită, iar cerneala începuse să se estompeze.
Comments