Fratele ei alerga printre rânduri, încercând să adune mai mult porumb decât bunicul.
Mama pregătise limonadă și sandvișuri, exact ca în ziua aceea pe care nu aveam să o uit niciodată.
La prânz, ne-am așezat cu toții sub copacul mare din curte.
Tata mi-a întins un pahar cu limonadă.
— Îți amintești ultima dată când am stat aici așa? m-a întrebat.
Am zâmbit.
— Cum aș putea să uit?
— Ai trecut prin multe, Claire.
Am privit spre copii.
Râdeau, cu obrajii roșii de la soare și cu mâinile murdare de pământ.
— Da, tată. Dar cred că am învățat ceva important.
— Ce anume?
Am privit paharul rece din mâna mea.
— Că nu trebuie să trăiești în lux ca să fii bogat. Și că uneori cel mai mare preț îl plătești atunci când încerci să păstrezi o imagine falsă.
Tata a încuviințat.
— Mama ta și cu mine n-am avut niciodată prea mulți bani. Dar
Comments