am încercat să nu cheltuim ce nu aveam și să nu promitem ce nu puteam oferi.
Am zâmbit.
— Știu. Cred că abia acum înțeleg cât de mult valorează asta.
În după-amiaza aceea, fiul meu a venit alergând spre mine.
— Mamă! Uite câți știuleți am cules!
Ținea în brațe o grămadă atât de mare, încât abia putea merge.
Am râs și l-am ajutat să-i așeze într-o ladă.
— Ai muncit foarte bine, dragul meu.
El m-a privit serios.
— Bunicul spune că, dacă muncești cinstit, poți fi mândru de ce ai făcut.
Mi s-a strâns inima.
— Bunicul are dreptate.
— Și mai spune că nu trebuie să fii bogat ca să fii un om bun.
Am îngenuncheat lângă el.
— Asta este și mai adevărat.
M-a îmbrățișat, apoi a fugit înapoi spre sora lui.
Am rămas câteva clipe privind lanul de porumb.
În urmă cu doi ani, stătusem în același loc, cu telefonul în mână,
Comments