ei.
Dar am găsit altceva.
Un e-mail trimis de Nathan domnului Bennett cu două săptămâni înainte.
„Natalie nu este încă la curent cu posibilitatea relocării permanente. Prefer să discut cu ea după ce știm dacă poziția va fi disponibilă.”
Am întors laptopul spre el.
— Asta.
Nathan citi.
— Da.
— Asta este problema.
— Nu voiam să te stresez cu ceva ipotetic.
— Nu era decizia ta.
— Știu.
— Nu. Ai spus asta de zece ori. Dar încă nu cred că înțelegi.
Am arătat spre ecran.
— Ai tratat căsnicia noastră ca pe o companie în care tu ești directorul și eu primesc comunicatul după ce decizia este luată.
Nathan nu spuse nimic.
În weekend am avut prima noastră conversație adevărată.
Fără Susan.
Fără domnul Bennett.
Fără Seattle.
Doar noi.
Și atunci Nathan recunoscu ceva ce mă durea mai mult decât mă așteptam.
— Mi-a fost frică să-ți spun.
— De ce?
— Pentru că știam că nu vrei
Comments