să pleci.
— Și?
— Și eu voiam foarte mult postul.
Am rămas tăcută.
În sfârșit.
Adevărul.
— Așa că ai amânat conversația până când ar fi fost prea târziu pentru mine să spun nu.
Nathan își coborî capul.
— Cred că… da.
Nu era despre protejarea mea de stres.
Era despre evitarea unui conflict.
Voia Seattle.
Știa că eu probabil nu voiam Seattle.
Așa că începuse să construiască drumul înainte să-mi spună că trebuie să merg pe el.
— Știi ce este cel mai rău? l-am întrebat.
— Ce?
— Dacă ai fi venit la mine acum trei săptămâni și mi-ai fi spus: „Natalie, îmi doresc enorm oportunitatea asta, putem găsi o soluție?”, probabil aș fi încercat.
Ridică ochii.
— Serios?
— Da.
— Atunci putem…
— Nu am terminat.
Tăcu.
— Acum nu mai discutăm doar despre o mutare. Discutăm despre dacă pot avea încredere că nu vei lua decizii majore pentru amândoi atunci când ți-e frică de răspunsul meu.
Comments