un singur lucru.
⠀
Nicolae nu uitase.
⠀
Îi fusese prea comod să nu vină.
⠀
La ora 17:25, când Martina încă îl aștepta, el știa exact unde trebuia să fie.
⠀
Și alesese să rămână lângă Caietana.
⠀
Am scos fotografia din plic.
⠀
Era o imagine a ecranului telefonului educatoarei, pe care se vedeau apelurile efectuate către Nicolae și ora la care vorbiseră.
⠀
Nu era o presupunere.
⠀
Nu era o neînțelegere.
⠀
Era dovada că avusese ocazia să facă ceea ce promisese și refuzase.
⠀
În clipa aceea, ușile automate ale secției s-au deschis.
⠀
L-am văzut pe Nicolae alergând spre mine.
⠀
Avea cămașa albă desfăcută la primul nasture și o panglică aurie prinsă de mânecă.
⠀
O panglică de la baloanele aniversării.
⠀
***
⠀
— Paula!
⠀
S-a apropiat cu brațele întinse.
⠀
M-am retras.
⠀
— Unde este Martina? a întrebat, privind în jur. Cu cine pot vorbi? Ce s-a întâmplat?
⠀
L-am privit fără să răspund.
⠀
— Paula, te rog! Spune-mi că a fost






Comments