la început.
— Haideți, doamnă procuror. Suntem oameni maturi. Nu trebuie să transformăm un incident neplăcut într-o problemă atât de mare.
Andreea și-a privit brațul.
Pe piele începeau să se contureze urmele roșii ale degetelor lui.
— Pentru dumneavoastră este doar un incident neplăcut?
— Nu am spus asta…
— Dar dacă nu eram procuror?
Răzvan a tăcut.
— Dacă eram o profesoară? O asistentă medicală? O studentă? Dacă mașina era cumpărată în rate sau primită de la părinți?
Andreea a făcut un pas spre el.
— M-ați fi încătușat?
— Nu putem ști…
— Ba eu cred că știu.
Marius a coborât privirea.
— Doamnă procuror, eu doar am urmat indicațiile colegului meu.
Andreea s-a întors spre el.
— Și când ați văzut că mă împinge în mașină, ce ați făcut?
— Am crezut că…
— Ați scos cătușele.
Marius a rămas nemișcat.
— Ați râs de mine împreună. Ați făcut comentarii despre viața mea personală. Și apoi ați fost pregătit să






Comments