care mi-i cumpărase.
Prima dată când i-am purtat a plouat.
Am ieșit de la serviciu și am mers prin parcare.
La jumătatea drumului m-am oprit.
M-am uitat în jos.
Șosetele erau uscate.
Am început să râd singur.
Apoi mi-au dat lacrimile.
Ani mai târziu, când s-a născut primul meu copil, mi-am amintit ultima rugăminte a tatei.
În fiecare seară, când ajungeam acasă, îl întrebam:
— Cum ți-a fost ziua?
Când era prea mic să răspundă, îi spuneam eu despre a mea.
Când a crescut și a venit într-o zi acasă cu un desen de la grădiniță, nu i-am spus doar:
— Frumos.
L-am pus pe frigider.
M-am aplecat spre el și i-am spus:
— Sunt mândru de tine.
Pentru că tata mă învățase, prea târziu pentru noi doi, un lucru pe care eu nu voiam să-l învăț prea târziu cu propriul meu copil.
Dragostea pe care o simți și dragostea pe care celălalt
Comments