Mami, îmi pare rău pentru farfurie, a șoptit.
⠀
Cuvintele lui m-au sfâșiat.
⠀
— Nu, iubirea mea. Nu ai făcut nimic pentru care să meriți asta. A fost un accident.
⠀
— Dar bunica spune că sunt rău…
⠀
— Nu ești rău, Emil. Ascultă-mă bine. Nu ești rău și nimeni nu are voie să te lovească.
⠀
Mama a pufnit disprețuitor.
⠀
— Așa îl crești? Îl înveți să se victimizeze?
⠀
M-am ridicat, ținându-l pe Emil de mână.
⠀
— Plecăm.
⠀
— Nu plecați nicăieri până nu terminăm discuția! a strigat tata.
⠀
Dar de data aceasta nu m-am mai oprit.
⠀
Am luat geanta, am deschis ușa și am ieșit împreună cu fiul meu.
⠀
În urma noastră, mama încă striga că sunt o fiică nerecunoscătoare.
⠀
N-am întors capul.
⠀
***
⠀
În mașină, Emil a început să plângă din nou.
⠀
Nu plângea tare. Era un plâns stins, aproape fără zgomot, care mă durea mai mult decât orice țipăt. Stătea cu centura pusă, cu mâinile în
Comments