Tăcerea care a urmat a fost lungă și grea, încărcată cu tot ce nu fusese spus.
— Ți-am mai spus asta, zise el, cu o voce lipsită de orice căldură poetică. Nu întotdeauna.
„Sora mea m-a găsit astăzi. Mi-a spus că minți. Mi-a spus că te ascunzi. Că mă folosești – întunericul meu – ca să stai în umbră. Spune-mi adevărul. Cine ești? Și de ce ești în această cabană cu o femeie pe care ai răpit-o la ordin?”
L-a auzit mișcându-se. Nu cum o luase la fugă, ci cum se apropia. A îngenuncheat la picioarele ei, genunchii lui lovind pământul tare cu un zgomot surd. I-a luat mâinile în ale sale. Tremurau.
— Am fost doctor, a mormăit el.
Zainab s-a retras, dar a rămas neclintit.
Acum ani de zile, a fost o epidemie în oraș. O febră. Eram tânără, arogantă. Credeam că pot vindeca pe toată lumea. M-am chinuit să muncesc până






Comments