Tatăl văduv care și-a vândut tot ce avea pentru a-și trimite fiicele la școală.

închise telefonul, bătrânul rămase mult timp privind cerul.

Își aminti anii de sărăcie.

Casa cu acoperișul spart.

Nopțile în care nu avea ce pune pe masă.

Hainele rupte ale fetelor.

Și ziua în care două copile, privind prin gardul unui aeroport, îi spuseseră că vor să devină piloți.

Atunci nu avusese bani nici măcar pentru un bilet de autobuz.

Dar avusese ceva ce nu se putea cumpăra.

Încredere în copiii lui.

Și curajul de a face sacrificii pentru viitorul lor.

Ion Dumitrescu nu a fost niciodată un om bogat.

Nu a avut averi, diplome sau funcții importante.

Dar a crescut două fiice care au învățat să zboare, fără să uite vreodată omul care le-a ajutat să-și ridice privirea spre cer.

Iar pentru el, cea mai mare răsplată nu a fost casa nouă, călătoria la Paris sau fotografia de la aeroport.

A fost clipa în care le-a văzut pe amândouă îmbrăcate