însoțitorii de bord.
O stewardesă se apropie.
— Domnule Dumitrescu, doriți ceva de băut înainte de decolare?
Ion se înroși.
— Un pahar cu apă, dacă nu vă supărați.
Femeia zâmbi.
— Desigur.
După câteva minute, Ana și Maria veniră să-l vadă.
— Tată, noi mergem în cabina de pilotaj.
Ion le privi cu emoție.
— Aveți grijă, fetele mele.
Ana râse.
— Avem, tată. Am făcut asta de multe ori.
— Știu, dar tot tatăl vostru sunt.
Le îmbrățișă pe amândouă.
— Dumnezeu să vă ajute!
Când avionul începu să ruleze spre pistă, Ion își strânse centura.
Privea pe fereastră ca un copil.
În câteva clipe, aeronava acceleră.
Bătrânul simți cum este împins ușor în scaun.
Apoi pământul începu să se îndepărteze.
Casele deveneau tot mai mici.
Drumurile păreau niște fire subțiri.
Iar norii se apropiau.
Ion începu să plângă din nou.
— Doamne, ce frumos este…
După ce avionul ajunse la altitudinea de croazieră, în cabină se
Comments