auzi vocea Anei.
— Bună ziua, stimați pasageri. Sunt comandantul Ana Dumitrescu și, împreună cu sora mea, copilotul Maria Dumitrescu, vă urăm bun venit la bord.
Ion încremeni.
Era vocea fiicei lui.
Ana continuă:
— Astăzi avem un pasager foarte special. Un om care, în urmă cu mulți ani, a făcut sacrificii uriașe pentru ca două fetițe dintr-un sat sărac să poată merge la școală.
Pasagerii începură să privească în jur.
— Omul acela nu a avut niciodată posibilitatea să călătorească cu avionul. Dar ne-a învățat că niciun vis nu este prea mare atunci când muncești pentru el.
Ion își duse mâna la gură.
— Tată, dacă ne auzi, vrem să-ți spunem ceva.
Vocea Anei tremura ușor.
— Tot ce suntem astăzi îți datorăm și ție. Pentru fiecare noapte în care ai muncit. Pentru fiecare masă la care ai spus că nu ți-e foame, ca să putem mânca noi. Pentru fiecare pereche de pantofi pe
Comments