care nu ți-ai cumpărat-o ca să ne poți lua nouă cărți.
În cabină se făcu liniște.
— Îți mulțumim, tată. Te iubim!
Apoi se auzi vocea Mariei:
— Și îți promitem că nu vom uita niciodată de unde am plecat.
Pasagerii începură să aplaude.
Ion își acoperi fața cu palmele.
Plângea în hohote.
O stewardesă îi aduse un șervețel.
— Domnule Dumitrescu, aveți două fiice extraordinare.
Bătrânul o privi cu ochii în lacrimi.
— Sunt tot ce am mai scump pe lume.
După aterizarea la Paris, Ion fu condus la hotel.
Era pentru prima dată când ieșea din România.
Fetele îl plimbară prin oraș, îi arătară Turnul Eiffel și îl duseră la un restaurant frumos.
Dar bătrânul părea mai impresionat de faptul că era împreună cu ele decât de toate minunățiile din jur.
Într-o seară, în timp ce stăteau la o masă lângă fereastră, Ion le întrebă:
— Fetelor, cât v-a costat toată călătoria asta?
Comments