November 2, 2026 Cristian T.Inedit
Partea a 2-a – Continuarea poveștii 👉 Judecătorul a ridicat una dintre hotărârile aflate în dosarul adus de Lucia și l-a privit pe Costel.
— Domnule, în cererea dumneavoastră susțineți că v-ați îndeplinit obligațiile părintești atât cât v-au permis posibilitățile materiale. Cum explicați faptul că există mai multe dosare de executare silită pentru pensia de întreținere neachitată?
Costel și-a dres glasul.
— Am avut perioade grele, domnule judecător. Am fost fără serviciu, am avut probleme…
— Timp de șaptesprezece ani?
— Nu chiar tot timpul. Am mai trimis bani când am putut.
Lucia s-a ridicat.
— Vă rog să-mi permiteți să prezint situația plăților.
Judecătorul i-a încuviințat cererea.
Femeia a scos din mapă un tabel întocmit pe ani, însoțit de documentele executorului judecătoresc și de extrasele bancare.
— În toți acești ani, domnul Costel nu a achitat voluntar pensia de întreținere stabilită pentru fiul nostru. Au existat doar câteva sume mici recuperate prin executare silită. Nici măcar acelea nu au fost trimise din inițiativa lui.
Costel a început să se agite.
— Nu e adevărat! I-am dat bani și în mână!
— Când? a întrebat judecătorul.
— Nu mai țin minte exact.
— Aveți dovezi sau puteți indica împrejurările acestor plăți?
Bărbatul a tăcut.
Lucia a deschis un alt dosar.
— Mai sunt și scrisorile pe care i le-am trimis. Îl rugam să vină măcar de ziua copilului. Unele s-au întors nedeschise.
Apoi a prezentat mesajele.
Judecătorul a citit unul dintre ele.
“Nu e copilul meu. Descurcă-te singură!”
Costel și-a coborât privirea.
— Eram nervos când am scris.
— Dar ați contestat vreodată legal paternitatea? a întrebat judecătorul.
— Nu.
— Și ați încercat ulterior să reluați legătura cu fiul dumneavoastră?
Costel n-a răspuns.
Matei stătea drept, cu mâinile împreunate.
Când i s-a dat cuvântul, a vorbit fără să ridice vocea.
— Domnule judecător, nu vreau să mă răzbun pe tatăl meu. Dar
Comments