“Te-am făcut, acum mă întreții!” i-a strigat un bărbat de 58 de ani fiului său, pe holul Judecătoriei din Bacău, fluturându-i citația prin față. Costel dispăruse din viața băiatului când acesta avea doi ani

sunt student, muncesc câteva ore pe zi și încă locuiesc cu mama. Banii pe care îi câștig îmi ajung cu greu pentru facultate și cheltuielile de acasă.

A făcut o pauză.

— Când eram mic, mama mergea la serviciu și bolnavă, fiindcă nu avea cine să ne ajute. Eu am crescut așteptând un tată care nu venea niciodată. Acum mă vede pentru prima dată după șaptesprezece ani și îmi cere bani.

Costel a intervenit:

— Eu nu cer decât ce mi se cuvine! Sunt tatăl lui!

Judecătorul i-a cerut să nu întrerupă.

Au fost analizate și documentele medicale și financiare depuse de Costel. Acestea arătau că avea probleme de sănătate și venituri reduse, dar nu schimbau istoricul obligațiilor sale față de copil.

Instanța a luat în considerare și faptul că Matei își continua studiile și nu dispunea de mijloace suficiente pentru a întreține o altă persoană.

La finalul dezbaterilor, judecătorul a anunțat