“Te-am făcut, acum mă întreții!” i-a strigat un bărbat de 58 de ani fiului său, pe holul Judecătoriei din Bacău, fluturându-i citația prin față. Costel dispăruse din viața băiatului când acesta avea doi ani

că hotărârea urma să fie pronunțată la termenul stabilit.

Costel a ieșit pe hol bombănind.

— Credeți că ați câștigat cu hârtiile alea? Mai vedem noi!

Lucia n-a răspuns.

Matei și-a luat mama de braț.

— Hai acasă, mamă.

Au urmat câteva săptămâni de așteptare.

În ziua pronunțării, Matei era la facultate când a primit vestea de la avocat.

Cererea lui Costel fusese respinsă.

Instanța reținuse, între altele, că tatăl se sustrăsese grav și îndelungat de la îndeplinirea obligațiilor părintești și că fiul nu avea resursele necesare pentru a-i asigura întreținerea solicitată.

Hotărârea putea fi atacată potrivit legii, dar pentru Matei era prima dată când simțea că cineva îi ascultase povestea până la capăt.

A sunat-o imediat pe Lucia.

— Mamă, am câștigat.

La celălalt capăt al firului s-a făcut liniște.

— Slavă Domnului, băiatul meu…

— Nu mai trebuie să-ți faci griji.

— Eu nu pentru bani îmi făceam griji, Matei. Mi-era teamă să nu