lemnul, iar fiul calcula dimensiunile și verifica planurile.
Într-o după-amiază, Vasile l-a privit pe băiat aplecat peste masă și a zâmbit.
— Cine ar fi crezut că o să ajungem să lucrăm împreună?
Denis a ridicat capul.
— Eu am crezut mereu.
Au început să discute despre posibilitatea de a deschide, după terminarea facultății, un atelier mai mare, în care meșteșugul tradițional să se îmbine cu proiectarea modernă.
Vasile nu mai simțea că viitorul lui se terminase.
Abia acum începea să și-l imagineze.
Larisa, între timp, a continuat ședințele de consiliere. A început să observe cât de des își critica și colegii, cât de greu îi era să accepte că altcineva putea avea dreptate și cât de mult se temea să nu fie considerată neimportantă.
Schimbarea nu a venit repede.
Uneori, când se enerva, ridica din nou vocea. Alteori își dădea seama prea târziu că spusese ceva jignitor. Dar a început să-și
Comments