de clasa întâi.
⠀
Erau acolo oameni de toate vârstele. O studentă de douăzeci de ani, un fost profesor pensionar și o femeie de șaptezeci și cinci de ani care picta peisaje de aproape un deceniu.
⠀
Profesoara ne-a cerut să desenăm ceva care ne face fericiți.
⠀
Eu am rămas mult timp în fața pânzei albe.
⠀
Nu știam ce să aleg.
⠀
Apoi am început să pictez o casă mică, cu două ferestre și o bancă de lemn în față.
⠀
Era prima noastră casă.
⠀
Cea în care locuisem cu Robert înainte să avem bani.
⠀
Dar în tabloul meu nu apărea soțul meu.
⠀
Apaream eu, la douăzeci și trei de ani, stând pe trepte cu o cană de ceai în mână.
⠀
Profesoara s-a apropiat.
⠀
— Cine este femeia?
⠀
Am zâmbit.
⠀
— Eu.
⠀
— Și de ce ați ales să vă pictați atât de tânără?
⠀
Am privit pânza.
⠀
— Pentru că vreau să-mi amintesc cine eram înainte să încep
Comments