și că, dacă plec, tot ajutorul lui va fi fost în zadar.
⠀
Mi-am amintit plăcinta cu mere.
⠀
Mi-am amintit cât de tare plânsesem când mama o dusese afară.
⠀
— Dar de ce îți dădea mâncare mai bună decât nouă?
⠀
Gabriel a zâmbit trist.
⠀
— Nu era întotdeauna așa. Uneori îmi ducea ce rămânea de la voi. Alteori gătea special pentru mine fiindcă eram bolnav sau nu mâncasem de două zile. Dar știu că pentru tine părea nedrept.
⠀
— Era nedrept, am spus încet. Eu eram copilul ei.
⠀
— Știu. Și ea știa.
⠀
A scos o altă foaie din plic.
⠀
Era o scrisoare.
⠀
„Draga mea Alina,
⠀
Dacă citești aceste rânduri, înseamnă că Gabriel nu a mai putut păstra secretul.
⠀
Nu ți-am spus adevărul când erai mică pentru că tocmai îți pierduseși tatăl. Mi-a fost teamă că, dacă aflai că el murise în timp ce încerca să-l ajute pe Gabriel, aveai să-l urăști și mai mult.
⠀
Comments