oglinda.
Pentru prima dată amândouă am râs.
Asta nu ne-a transformat în prietene.
Unele lucruri nu dispar după o cafea și o conversație.
Am stabilit limite clare.
Nu mai existau vizite inventate pentru becuri, dulapuri sau colete.
Nu mai existau prăjituri „special pentru Valentin”.
Iar dacă avea nevoie cu adevărat de ajutor, putea să ne întrebe pe amândoi.
În lunile următoare, relația dintre noi s-a redus la un salut peste gard.
Și era suficient.
Dar experiența aceea a schimbat și ceva între mine și Valentin.
Într-o seară l-am întrebat:
— De ce nu mi-ai spus de la început cât de des încerca să flirteze cu tine?
— Pentru că nu voiam să te fac geloasă.
— Nu sunt sigură că asta a fost cea mai bună idee.
— Nici eu.
Atunci am avut o conversație pe care probabil ar fi trebuit s-o avem mult mai devreme.
Despre limite.
Despre atenția venită din exterior.
Despre
Comments