Primul text era în germană.
Nu era o conversație simplă și nici un articol de ziar. Profesorul alesese intenționat un fragment medical plin de termeni tehnici și formulări pe care până și un vorbitor nativ fără pregătire de specialitate le-ar fi găsit dificile.
Oksana îl citi până la capăt.
Apoi îl traduse.
Profesorul o opri după câteva paragrafe.
— De unde cunoașteți terminologia aceasta?
— Am lucrat aproape doi ani pentru o firmă care traducea documentație pentru producători de echipamente medicale.
Procurorul interveni:
— Fără calificare oficială.
Oksana îl privi.
— Faptul că nu aveam o diplomă nu înseamnă că nu cunoșteam limba.
Avocata ei ridică imediat o mână.
— Tocmai aceasta este una dintre chestiunile care trebuie lămurite. Acuzația nu poate transforma automat lipsa unei anumite diplome în dovada că inculpata a mințit în privința competențelor sale.
Judecătorul nu mai râdea.
— Continuați testarea.
Al doilea profesor îi întinse un document în franceză.
Oksana îl traduse.
Apoi răspunse întrebărilor profesorului direct în franceză.
Urmă italiana.
Apoi spaniola.
Engleza.
Poloneza.
Portugheza.
Româna.
Ceha.
Și, în cele din urmă, o limbă pe care o studiase ani întregi din cărți, înregistrări și conversații cu vorbitori nativi.
Nu a fost perfectă la fiecare probă.
La două dintre textele de specialitate ceru clarificarea contextului înainte să aleagă echivalentul potrivit pentru anumite expresii.
Iar tocmai asta îi impresionă pe profesori.
Nu inventa atunci când nu era sigură.
Nu încerca să mascheze o lacună prin cuvinte sofisticate.
Spunea pur și simplu:
— În acest context există două variante. Am nevoie de propoziția precedentă pentru a stabili sensul corect.
La sfârșitul testării, primul profesor se ridică.
— Domnule judecător, pot spune doar atât: această femeie nu pretinde că vorbește aceste limbi fără nicio bază.
În sală se făcu liniște.
Bondar își scoase ochelarii.
Pentru prima dată de când începuse procesul, o privi pe Oksana fără
Comments