ceru verificarea autenticității lui.
A fost verificat.
Era real.
Judecătorul Bondar îl citi de două ori.
Apoi ridică privirea.
Oksana stătea în același loc în care fusese ridiculizată cu săptămâni înainte.
Doar că acum nimeni nu mai râdea.
Cazul nu s-a încheiat printr-un discurs spectaculos și nici prin aplauzele întregii săli.
Justiția reală nu funcționa așa.
Probele trebuiau analizate.
Responsabilitatea fiecărei persoane trebuia stabilită separat.
Dar acuzația simplistă că Oksana inventase faptul că vorbea zece limbi se prăbușise.
Iar în ultima zi în care a fost audiată, judecătorul Bondar făcu ceva ce nimeni nu se aștepta să vadă.
Înainte ca ea să plece, spuse:
— Doamnă Oksana.
Tânăra se opri.
— Da?
Judecătorul ezită.
— Comentariile mele din prima zi au fost nepotrivite.
În sală se făcu liniște.
— Am tras concluzii despre dumneavoastră înainte ca probele să fie prezentate.
Oksana îl privi.
Nu zâmbi.
— Da, domnule judecător.
Bondar păru surprins de răspuns.
Probabil
Comments