nedumerit.
— Și?
— Într-unul dintre ele era o bibliotecă enormă. Proprietarul mi-a permis să împrumut cărți.
Apoi continuase.
— După muncă învățam. Când ceilalți dormeau, ascultam înregistrări. Când am început să câștig bani, plăteam conversații cu profesori și vorbitori nativi. Am făcut asta ani întregi.
— De ce?
Oksana ridică din umeri.
— Pentru că nu aveam bani să merg în toate locurile despre care citeam.
Zâmbi.
— Așa că am început prin a învăța să le vorbesc limba.
Profesorul rămase tăcut.
Oksana nu a uitat niciodată râsetele din prima zi.
Dar nici nu și-a construit restul vieții încercând să se răzbune pe oamenii care râseseră.
Pentru că înțelesese ceva mult mai valoros.
O diplomă poate demonstra că ai parcurs un anumit drum. Dar absența ei nu demonstrează automat că nu ai învățat nimic.
Iar judecătorul care râsese când ea spusese:
„Vorbesc zece limbi”
primise în acea zi o lecție într-o singură limbă pe care
Comments