necunoscut.
— Alo?
— Mamă.
Clara se așeză imediat.
— Leonard.
Începu să plângă.
— Unde ești?
— Sunt în viață.
— Știu asta! Am deschis sicriul!
Tăcere.
— Ai făcut ce?
Clara se opri.
Reacția lui nu părea a unui om care știa că mama lui urma să participe la propria lui înmormântare.
— Leonard… știai că Veronica te îngropa?
La celălalt capăt nu se mai auzea nimic.
— Ce vrei să spui?
— Era un om în sicriul tău.
— Nu.
— Purta costumul tău. Ceasul tău. Verigheta ta. Medalionul pe care ți l-am dat eu.
— Mamă, ascultă-mă. Eu n-am autorizat așa ceva.
Clara simți cum i se răcesc mâinile.
— Atunci ce ai autorizat?
Leonard îi explică doar atât cât putea la telefon.
Plecase din București cu câteva zile înainte, după ce strânsese documente despre neregulile pe care le suspecta în firmă.
Îi spusese Veronicăi că avea nevoie să dispară pentru scurt timp și să vorbească cu un avocat înainte
Comments