deschis ochii pentru câteva secunde.
Era dezorientat.
Nu putea vorbi.
Dar era conștient.
Ioana și-a dus mâinile la gură.
— Adrian…
Un medic i-a făcut semn să-i lase puțin spațiu.
— Avem nevoie să-l evaluăm. Vă rugăm să aveți răbdare.
***
În zilele următoare, starea lui Adrian a început să se îmbunătățească.
La început vorbea greu.
Obosea repede.
Și avea amintiri fragmentate despre ultimele zile înainte de presupusul accident.
Dar într-o dimineață i-a cerut Ioanei să-l cheme pe Victor.
***
Comisarul a ajuns după o oră.
S-a așezat lângă pat.
— Adrian, mă bucur să te văd cu ochii deschiși.
Polițistul a încercat să zâmbească.
— Și eu, domnule comandant.
Victor i-a prins mâna.
— Nu te grăbi. Vorbim numai dacă te simți în stare.
Adrian a încuviințat.
***
— Îmi amintesc ceva, a spus cu voce slabă.
Victor s-a aplecat.
— Ce anume?
— În seara accidentului… trebuia să mă întâlnesc cu cineva.
— Cu cine?
Adrian a închis ochii.
— Un
Comments