înțelege.
La un moment dat am simțit ceva.
Degetele ei se strânseseră în jurul mâinii mele.
— Veronica?
Ochii i se mișcară spre mine.
— Dacă mă auzi, strânge-mi mâna din nou.
Au trecut câteva secunde.
Apoi am simțit presiunea.
Am început să plâng.
Nu era vindecată.
Nu se ridicase.
Nu rostise numele meu.
Dar pentru prima dată după foarte mult timp, medicii au putut documenta un răspuns repetabil la o comandă simplă.
Recuperarea ei a continuat lent.
Cu recuperare neurologică.
Kinetoterapie.
Logopedie.
Zile bune și zile în care nu părea să existe niciun progres.
Maria, între timp, fusese preluată în sistemul de protecție și i se căutase o soluție stabilă și sigură.
Nu am putut pur și simplu s-o iau acasă pentru că o găsisem.
Dar am rămas interesat de situația ei prin căile permise.
La câteva luni după incident am primit vestea că se afla într-un mediu sigur și mergea
Comments