simplu am început să plâng.
⠀
*
⠀
În ziua eliberării, domnul Haralambie mă aștepta afară.
⠀
Purta același palton gri pe care îl avusese la prima noastră întâlnire după arestarea mea.
⠀
Când m-a văzut, a făcut câțiva pași spre mine.
⠀
— Bine ați revenit, Elena.
⠀
Am privit cerul.
⠀
Era o zi rece, cu nori joși.
⠀
Dar pentru mine era cel mai frumos cer pe care îl văzusem vreodată.
⠀
Am inspirat adânc.
⠀
Aerul mirosea a ploaie și a asfalt umed.
⠀
M-am întors spre avocat.
⠀
— Vreau să merg la mormântul tatălui meu.
⠀
A încuviințat.
⠀
— M-am gândit că asta veți spune.
⠀
Pe drum, nu am vorbit aproape deloc.
⠀
Când am ajuns la cimitir, am coborât încet din mașină.
⠀
Mormântul tatei era îngrijit.
⠀
Cineva adusese flori proaspete.
⠀
M-am așezat în genunchi în fața pietrei funerare.
⠀
— Tată, am șoptit, încă nu s-a terminat. Dar sunt aici.
⠀
Mi-am trecut degetele peste numele lui.
⠀
— Îți promit că voi afla tot adevărul.
⠀
Comments