Am fost condamnată la 25 de ani de închisoare pentru moartea tatălui meu adoptiv

Am rămas acolo mult timp.

⠀
Nu știu cât.

⠀
Pentru prima dată după luni întregi, nimeni nu mă grăbea.

⠀
*

⠀
Întoarcerea la viața de dinainte nu a fost posibilă.

⠀
Casa de la Snagov nu mai semăna cu locul în care locuisem cu tata.

⠀
Portretul lui dispăruse din salon.

⠀
Unele obiecte fuseseră mutate.

⠀
Altele lipseau.

⠀
În dormitor găseam urmele unei vieți care nu-mi aparținea.

⠀
Claudia părăsise deja proprietatea.

⠀
Sebastian nu mai avea acces liber la toate bunurile și documentele pe care le controlase anterior, ca urmare a măsurilor dispuse în procedurile legale și corporative.

⠀
Dar asta nu însemna că totul revenise automat la normal.

⠀
Situația proprietăților, a conducerii grupului și a tranzacțiilor suspecte trebuia clarificată separat.

⠀
Am decis să nu mă mut imediat în vila de la Snagov.

⠀
În schimb, am ales să locuiesc temporar într-un apartament mai mic.

⠀
Aveam nevoie de liniște.

⠀
Nu de lux.

⠀
Nu de camere uriașe.

⠀
Nu de oameni

Comments

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Privacy Policy