Am întins mâna spre scrisoare, dar degetele îmi tremurau atât de tare, încât nu reușeam să o apuc. Luca a observat și a împins ușor paharul cu apă spre mine, în timp ce Matteo s-a așezat pe scaunul din dreapta mea.

cu obligația.”

„Oamenii pot fi legați prin sânge și totuși să nu fie prezenți când ai nevoie de ei. Alții pot intra în viața ta fără nicio legătură de rudenie și pot deveni persoanele pe care te bazezi cel mai mult.”

„Paola este unul dintre acești oameni.”

„Aveți grijă de ea așa cum ea are grijă de voi.”

„Cu toată dragostea, tata.”

Am lăsat scrisoarea pe masă.

Nu mai puteam vedea bine din cauza lacrimilor.

— Când a scris-o? am întrebat.

Luca a inspirat adânc.

— Cu aproape două luni înainte să moară.

— De unde știi?

— Pentru că l-am văzut.

Am ridicat privirea.

— Ce vrei să spui?

Luca și-a frecat palmele una de alta, așa cum făcea întotdeauna când era emoționat.

— Într-o seară, tata stătea la masa din bucătărie și scria. Eu coborâsem să beau apă. Când m-a văzut, a împăturit hârtia și a pus-o într-un plic.

— Și ce ți-a spus?

— M-a