Am rămas cu mâna pe volan, privind-o fără să înțeleg ce voia să spună. În jurul nostru, adolescenți îmbrăcați elegant coborau din mașini, râdeau și își făceau fotografii. Din clădire se auzea muzica, iar la intrare se formase deja o coadă. Numai în mașina noastră părea că timpul se oprise.

profund, dar care încerca, în sfârșit, să-și asume ceea ce făcuse.

Un an mai târziu, Georgiana a organizat o petrecere pentru ziua ei de naștere.

M-a sunat cu două săptămâni înainte.

— Bogdan, vreau să vii.

— Normal că vin.

— Și să nu îndrăznești să apari în costumul acela vechi de la bal.

Am început să râd.

— Ce avea costumul meu?

— Nimic. Doar că arătai de parcă mergeai la un interviu pentru un post de director.

— Păi, tehnic vorbind, eram acolo la cererea șefului.

Am râs amândoi.

Apoi Georgiana a tăcut câteva secunde.

— Bogdan?

— Da?

— Mă bucur că tata te-a rugat să mă duci la bal.

Am zâmbit.

— Chiar dacă n-am mai intrat?

— Mai ales pentru că n-am mai intrat.

Am înțeles ce voia să spună.

În seara aceea, pierduse un bal.

Dar câștigase un frate.

Iar eu, care acceptasem invitația doar pentru că aveam nevoie de niște bani în plus, descoperisem