Am rămas nemișcat, cu plicul în mâini, în timp ce vântul rece îmi pătrundea prin haină. În spatele meu, groparii așteptau să-și termine treaba, iar florile albe așezate pe sicriul lui Eleanor tremurau ușor sub primele picături de ploaie. Nu înțelegeam ce voia să spună avocatul. Cum adică Eleanor nu mă alesese întâmplător?

spus că nimeni nu ar trebui să părăsească lumea fără să trăiască măcar o zi în care să se simtă special.”

„Daniel, în ziua aceea am simțit că viața îmi dăruise ceva ce nu mai speram să primesc. Nu o căsnicie în sensul obișnuit al cuvântului. Știam amândoi că nu era vorba despre o iubire romantică. Mi-ai oferit un gest de compasiune și o ceremonie simbolică prin care mi-ai împlinit un vis.”

„Dar, mai presus de toate, băiețelul pe care îl ținusem cândva în brațe se întorsese în viața mea și mă făcuse să zâmbesc.”

Am început să plâng fără să mă mai pot opri.

Nu era un plâns zgomotos. Era genul de durere care îți umple pieptul până când nu mai ai loc pentru aer.

M-am gândit la ziua ceremoniei.

Eleanor purtase o rochie albă cu mâneci delicate. Una dintre asistente îi aranjase părul, iar alta îi prinsese o