Am rămas nemișcată în pragul sufrageriei, încercând să înțeleg ce tocmai auzisem. Ștefan era alb la față, iar cutia frumos împachetată zăcea pe podea, lângă pantofii lui. Fiica mea, Sofia, se uita nedumerită la el, cu mâinile strânse la piept.

întreb mai întâi. Ștefan continua să privească spre podea, iar eu aveam senzația că seara aceea tocmai devenise începutul unui coșmar.

— A pierdut sarcina? am întrebat cu grijă.

— Asta ne-a spus Andrei. Că sarcina se oprise din evoluție cu puțin timp înainte de accident. Dar familia noastră nu a văzut niciodată documentele medicale. Irina murise într-un accident de mașină, iar Andrei a dispărut din viața noastră la scurt timp după înmormântare.

M-am ridicat și am mers până la fereastră. În curte, luminile vecinilor începeau să se aprindă, iar din camera Sofiei se auzea muzica unei jucării. Totul părea atât de obișnuit, încât cuvintele lui Ștefan păreau să aparțină unei alte lumi.

— Ștefan, Sofia are patru ani. Dacă sora ta a murit acum șase ani, nu poate fi copilul ei. Nu se potrivesc anii.

El a închis ochii și a dat din cap.

— Știu. Și tocmai de aceea m-am speriat. Pentru