Am rămas nemișcată în pragul sufrageriei, încercând să înțeleg ce tocmai auzisem. Ștefan era alb la față, iar cutia frumos împachetată zăcea pe podea, lângă pantofii lui. Fiica mea, Sofia, se uita nedumerită la el, cu mâinile strânse la piept.

o clipă, când am văzut-o, am avut senzația că trecutul s-a întors. Nu am gândit limpede.

Am rămas tăcută. Explicația lui părea sinceră, dar încă nu înțelegeam de ce rostise numele fostului meu soț și de ce reacționase ca și cum ar fi descoperit un secret îngrozitor.

— Mai este ceva, nu-i așa?

Ștefan a încuviințat.

— Da. După moartea Irinei, am aflat că Andrei îi luase bani. Foarte mulți bani. Ea făcuse un împrumut pentru el, iar după accident datoriile au rămas pe numele ei. Părinții mei au descoperit totul abia când au început să primească notificări.

Am simțit un val de furie. Andrei fusese mereu secretos în privința banilor, iar în timpul căsniciei noastre avuseserăm certuri tocmai din cauza unor împrumuturi despre care aflam prea târziu. Totuși, nu îmi povestise niciodată despre Irina sau despre familia ei.

— De ce nu mi-ai spus că îl cunoști pe Andrei?

Ștefan s-a uitat